:)

Se spune ca rodul unei iubiri este un copil. Cel mai fericit moment din viata unei femei se presupune ca este atunci cand da nastere unei fiinte, o fiinta, care pentru ea, reprezinta soarele.

Sange din sangele tau, trupul tau l-a purtat, l-a hranit si a avut grija de el.

Plecarea ta m-a lasat cu multe probleme, egoismul tau a distrus totul, am incercat sa invat din greselile tale si sa nu te condamn. Imi spuneam ca sunt doar un copil, poate nu inteleg, poate sunt eu cea egoista pentru ca mi-am dorit sa fi ramas langa mine. Am crezut ca eu am fost problema, desi eram foarte mica si nu stiu exact cum as fi putut la varsta respectiva sa gresesc atat de tare incat sa te fac sa dispari.

Spui ca ai plecat pentru ca viata pe care o duceai era un calvar, ca barbatul langa care stateai te distrugea. Dar te-ai gandit la repercusiuni?

Te-ai gandit vreo secunda ca eu o sa cresc si o sa intreb unde esti? Ca o sa sufar pentru ca viata e dura si ca o să am nevoie de un sfat? Nu cred… Am crescut, am intalnit tot felul de oameni, oameni buni, oameni rai, dar, in continuare, am incercat sa te inteleg.

Totuși, niciodata nu gasesc o motivare destul de buna pentru care ti-ai lasa copilul in schimbul unei vieti mai bune, asa cum o numesti tu.

Au trecut aproape 19 ani de atunci. Am crescut si am inflorit fara tine. Mi-ai plans la telefon si in fata, eu te-am crezut, pentru ca esti mama mea, persoana care mi-a dat viata si in care aveam incredere, desi atatia ani am stiut ca nu te-a interesat…

Am incercat sa iti iert greselile si sa nu ascult ce imi spuneau alte persoane despre tine, desi, uneori, stiam ca e adevarul si ca trebuie sa il accept ca sa pot intelge anumite lucruri.

Toata lumea te condamna. Am incercat sa nu fac asta. Am incercat sa accept faptul ca e un lucru din trecut si ca tu ai stiut mai bine ce ai decis atunci.

Dar sunt mai mult decat sigura ca nu ai idee ce dezastru ai creat in mine, mamă…

Știi… Nu spun ca tata a fost perfect, nu. Ar insemna sa mint. Desi tu îl condamni, eu il admir, il respect. Cand tu ai fugit si ai renuntat la mine, el a ramas acolo, poate din mandrie, cum spui tu, poate din dragoste, dar a ramas acolo.

Am crezut ca dezamgirea creata de tine a fost un incident izolat, ca ai gresit o data, dar ca e singura greseala si ca nu prea ne vom intersecta in viata asta, nu vedeam de ce am face-o.

Dar ai reaparut, iar eu, avand un gol in mine, am incercat sa trec peste raul deja facut.

Cred… Cred ca m-ai manipulat. Ca te-ai simtit vinovata si ca ai incercat intr-o anumita masura sa umpli golul pe care l-ai creat cu multi ani in urma. Te-ai folosit de bani, de cuvinte frumoase, de slabiciunea si de problemele mele ca sa iti creezi o imagine falsa.

Nu inteleg si nu o sa inteleg niciodata. Am invatat multe din lipsa ta si din prezenta ta, ultima data cand ai fost in tara chiar spuneam cuiva ca ma bucur enorm ca m-a crescut tata, nu cred ca ai fi meritat sa cresti inca un copil.

Poate si tu esti distrusa, dar trebuie sa inveti ca oricat de grea ar fi viata ta nu iti scuza nimic actiunile si greselile. Trebuie sa inveti sa iti asumi deciziile, sa te gandesti la consecinte si sa incerci sa fii cea mai buna varianta a ta.

De mine nu o sa mai auzi, nu cred ca avem de ce sa pastram legatura, nu am nevoie de banii tai, nu am nevoie sa ma ranesti din nou, imi spuneai la telefon ca eu sunt puternica, poate sunt puternica pentru ca am fost nevoita sa accept faptul ca persoana care mi-a dat viata, m-a abandonat, dar tu nu stii de cate ori ochii mi-au fost inundati de lacrimi pentru ca tu lipseai, nu știi.

Amintirile despre tine sunt putine, cateva de cand eram copil si cateva din adolescenta, dar majoritatea sunt dureroase.

Incerc din tot sufletul meu sa nu te judec, sunt mult mai buna de atat, am reusit sa ma descurc si tata a reusit sa ma educe fara tine, oricum nu stiu exact ce fel de educatie ai fi putut sa imi oferi.

Poate e o scrisoare de adio, poate e doar o rememorare obiectiva a faptelor, poate sunt doar cuvinte goale. Sper ca plecarea sa fi meritat, ti-as spune sa ma uiti, dar stim cu totii ca asta deja s-a întâmplat.

Sa ai parte de fericire.

Adio.

Reclame

Începutul

Îmi vine să urlu, atmosfera din casa mă îneacă. Îmi îneacă speranțele și sufletul, toate dorintele și toate visele. Aș pleca, dar drumul e lung si vremea e rece. Totul e rece, fiecare picătură de ploaie îngheață în anevoiosul drum spre pământ.
Strigătele au devenit rutina dimineților, ceaiul nu mai are același gust și fiecare scară coborâtă pare o descătușare,de durere, de nebunia din spatele ușilor.

a33c1be5-d14b-4075-8e4d-bd1bab6af104

Ei nu înțeleg, ei nu văd și asta doare. Au impresia că te cunosc, au impresia că totul e roz și că zâmbetele sunt adevărate, dar e totul așa trist, e trist fiindcă sunt așa ziși tăi prieteni și nu își pot da seama de faptul ca totul e fals. Joci un rol pe care l-ai construit singură, rolul perfect, interpretarea e de cea mai bună calitate, dar totuși… Așa îți dai seama că ești singură, că pentru ei nu ești decât un chip frumos.
Noapte rolurile se schimbă. Din fata în blugi și hanorac, fata tăcută și timidă, nu mai rămane nimic, doar un păr în mai multe culori șterse. Totul se schimbă, blugii sunt înlocuiți de portjartiere, furoul ce înnebunește și cele mai timide minți ia locul hanoracului. Buzele roșii atrag cele mai lacome priviri, iar mersul o transformă în cea mai seducătoare femeie, ca un succubus, își alege prada și nu se dă bătută până nu smulge si ultima picatură de viață din ei. E un monstru… și totuși se spune ca monștrii au închipuiri oribile, cum poate ceva așa angelic să fie așa demonic?

Cristalul vieții

Viata e ca un cristal, unul frumos dar cu margini extrem de taioase. Moartea e sincera si dureroasa, neprevazuta si nemiluita.

Smulge persoanele dragi de langa noi intr-o secunda. O secunda ce pare eterna, in care timpul se opreste si esti izbit de aceasta cruda nenorocire.

Moartea nu e grea pentru cei care mor, este grea pentru cei care raman in urma.

Raman dezorientati, indurerati si furiosi.

Tu, moarte, cum poti sa smulgi din bratele unei familii care te implora cu lacrimi din suflet pe cineva? Cum poti sa fi asa cruda si sa ne distrugi pe toti dupa bunul plac? Strigatele unei sotii disperate, lacrimile unui copil innebunit de durere, chiar nu te induioseaza?

Din pacate, raman niste lacrimi, niste lacrimi si o amintire…

Pentru iubitul meu bunic, care m-a calauzit in viata.

Liniște

“Distrugându-mă te-ai definit. Te-ai arătat cu adevărat după un teatru minunat, după o poveste de Oscar. Încheieturile pe care obișnuiai să așterni sărutari spre șfârșit le-ai învinețit, ochii despre care spuneai că îți sunt lumina zilei i-ai lăsat devastați de mii de lacrimi.

M-ai adus pe marginea prăpastiei și ai plecat lăsându-mi sufletul să ardă de durere.”

L-a iertat de un milion de ori, au fost nenumărate nopți în care îl aștepta iar el întârzia să apară. Inimă pustiită, dacă te distruge de ce nu îl lași să plece?

  • “dar nu, nu ce-am avut ramâne acolo, dacă îl scot rămâne gol, golul se umple cu dor”

Pentru sine

One summer, when you drink a beer and smoke a cigarette, let me in your mind, at least for a moment. Remember how I liked walking on the curbs and looking up at the sky. Remember how among spring flowers I let my eyes slide to the clouds and how I used to get lost in thoughts. Remember me when you drink tea, any tea.
Let me in your mind when you smell the sea, you know I loved watching the sea.. Don’t cry, you shouldn’t let the pain darkens you, if the sun is hidden then everybody is lost in the dark … I don’t want the moon to win this fight, at least one of us should fight till the end even if I succumbed.

Fight as I want to believe I have taught you, from all your being!

Pasiune

Te simt, fierbinte, plin de pasiune, simt cum privirea ta îmi amestecă gândurile și îmi taie respirația.
Nu vreau să te oprești, vreau să fiu a ta, sărutările noastre tensionează atmosfera, mâinile tale își fac loc în părul meu, degetele mele se bucură de pielea ta, tresari cand îmi mut atingerile pe spatele tău și simt cum te încordezi. Ador să fiu motivul plăcerii tale.
Ești drogul meu cel mai eficient, te simt cum îmi curgi prin vene.

De ce să te oprești? Știi că îmi place, simt că tremur și că te vreau din ce in ce mai mult, buzele tale ma amețesc, nu vreau să te oprești…