Ceata e groasa si aerul rece imi zbarleste pielea. Stai pe banca de langa lac si ma privesti, insa privirea ta imi ingheata sufletul…Fac un pas spre tine, brusc ma trezesc in intunericul fierbinte de august, pielea mea e umeda si inima se rupe bucatica cu bucatica din nou.
Ai plecat acum ceva timp, iar mie mi-au ramas doar visele… visele si cuvintele tale pe o foaie ” te iubesc, zambeste pentru mine,iubito” . E acelasi vis mereu, aceeasi banca, tu inconjurat de ceata si aer rece…
Daca as putea te-as taia din piept cu un cutit si m-as razbuna pe mine pentru cat de mult te-am iubit. Pentru ca te-am lasat sa pleci, pentru fiecare bucatica din inima mea care a disparut cu tine si dupa tine.
Spun tuturor ca te-am uitat, ca am invatat o lectie din noi si ca asa a fost sa fie.Nu stiu exact daca ii mint pe ei sau pe mine.
Poate candva iti vei amintii de mine, de tricourile lasate in sifonierul meu, de mirosul parfumului meu si de fotografia pe care ai luat-o de pe peretele meu.
Poate intr-o zi de septembrie imi vei scrie, sper ca inca ai numarul meu….
Andreea Măreţu. 